Emisiunea de obligațiuni reprezinta o formă de împrumut la care apelează companiile sau chiar statul român pentru a se finanța, avantajul fiind că în cazul acestei forme de împrumut cel împrumutat nu trebuie să vină cu garanții imobiliare sau să respecte condiții atât de stricte ca în cazul creditelor bancare. Pentru a atrage bani de la investitori, pe scurt,  o companie trebuie să stabilească o suma de bani ce dorește să o atragă, sa întocmească o documentație de emisiune, să stabilească durata de timp în pe care se va împrumuta și va stabili valoarea nominală a obligațiunii. Acestă valoare nominală reprezintă valoarea cu care investitorii vor putea achiziționa obligațiunile de la companie și este numită de investitori “principalul”.  

Așadar obligațiunile sunt emise pe o durată de timp bine stabilită iar în tot acest interval emitentul este obligat să-i plătească deținătorului obligațiunii o dobândă numită cupon la numite intervale de timp.

La data maturității, anunțată de companie în cadrul emisiunii de obligațiuni și trecută în prospectul de emisiune, compania va returna banii plătiți de investitori pe obligațiuni adică va returna principalul acest lucru marcând finalul emisiunii.

Tipuri de obligațiuni

În funcție de emitent obligațiunile pot fi clasificate astfel:

• obligațiuni corporative – acestea fiind emise de companii pentru noi investiții sau extinderea operațiunilor. Companiile pot de asemena oferi, la data maturității, în schimbul returnării sumei împrumutate, acțiuni în cadrul companiei
• obligațiuni municipale – acesta fiind emise de diverse municipalități pentru proiecte de investiții
• obligațiuni de stat sau titluri de stat – acestea fiind emise de statul Român având un risc scăzut și au particularitatea că nu se plătește impozit pe cuponul primit

În funcție de perioada de maturitate obligațiunile pot fi clasificate astfel:

• termen scurt, maturitate între 1 și 5 ani
• termen mediu, maturitate între 5 și 12 ani
• termen lung, maturitate peste 12 ani

În funcție de dobândă puteți întâlni:

• obligațiuni cu dobândă fixă
• obligațiuni cu dobândă variabilă (în funcție de ROBOR, EURIOBOR)

Alte caracteristici ale obligațiunilor:

• convertibile / neconvertibile – oferă deținătorului dreptul de a schimba obligațiunea și toate cupoanele rămase în acțiuni la o data prestabilită
• garantate / negarantate – emitentul poate oferi garanții speciale pentru a proteja deținătorul obligațiunii în eventualitatea unui faliment
• răscumpărabile / nerăscumpărabile – pot fi răscumpărate de emitent înainte de maturitate

În funcție de gradul de prioritate puteți găsi obligațiuni:

• senioare – deținătorii acestor tipuri de obligațiuni au prioritate în recuperarea sumelor investite în cazul unui default
• junioare – investitorii au prioritate redusă în cazul unui faliment aceștia fiind despăgubiți abia după ce toți ceilalți creditori au fost despăgubiți

Acțiuni vs Obligațiuni

Principala diferență între cele 2 instrumente financiare este că acțiunile reprezintă instrumente de capital iar obligațiunile sunt instrumente de credit. Dacă ar fi să comparăm obligațiunile față de acțiuni atunci putem constata că cele din urmă sunt mai puțin riscante dar și mai puțin atractive din punct de vedere al randamentelor ce ni le pot aduce. Asta deoarece obligațiunile nu dau dreptul deținătorului la dividende iar dobânda încasată este aceeași pe toată durata deținerii chiar dacă între timp profitul emitentului crește spectaculos. Pe de altă parte, așa cum am văzut anterior, și riscul asociat obligațiunilor este mai mic. În cazul unui eventual faliment al companiei deținătorii obligațiunilor au prioritate față de acționari la masa credală. Cele mai sigure obligațiuni sunt considerate a fi obligațiunile guvernamentale ce pot fi emise de trezoreria statului.

Anul trecut Ministerul Finanțelor a realizat o emisiune de titluri de stat destinata populației ce s-a bucurat de un succes enorm. Orice persoana cu vârsta de peste 18 ani putut subscrie pentru emisiune de titluri de stat cu o dobândă de 2.15% pe an, valoare nominală de 100 lei pe o perioadă de 2 ani.

Cum evaluezi obligațiunile?

Pentru un investitor, principalele criterii de evaluare în cazul unei obligațiuni ar trebui să fie următoarele:

• principalul – valoarea nominală obligațiunii și procentul din portofoliu ce va va fi alocat pe obligațiuni
• rata cuponului –  rata anuală a dobânzii
• tipul dobanzii – fixă sau variabilă
• termenul de maturitate – perioada de maturitate a obligațiunii
• frecvența plății cuponului – cum se va face plata cuponului (anual, semestrial, trimestrial)

Așa cum pentru dividende există o formulă de calcul a randamentului și pentru o obligațiuni avem o modalitate de calcul a randamentului acestora. Pentru a evalua randamentul investiției în obligațiuni investitorii folosesc în general următorii indicatori:

• Randamentul curent – reprezintă cea mai simplă metodă de calcul a randamentului unei investiții în obligațiuni. În calcul se folosește prețul net și rata anuală a cuponului iar rezultatul reprezintă randamentul ce îl va obține investitorul din următorul cupon.
  • Randament Curent = Cupon anual (val absolută) / Preț * 100
• Randament până la maturitate (YTM) – ia în considerare în formula de calcul toate încasările următoare de cupoane până la maturitate și presupune că aceste sume au fost reinvestite la o rata cel puțin egală cu randamentul curent al obligațiunii. Fiind un calcul ceva mai complex, puteți obține valoarea finala a randamentului utilizând un calculator de randament specializat 

Cum investești în obligațiuni?

Investițiile în obligațiuni se pot realiza în 3 moduri:

1. Prin intermediul Bursei de Valori București în cazul în care obligațiunile sunt listate. Această variantă are avantajul transparenței și lichidității deoarece emitentul este obligat să efectueze rapoarte financiare periodice și totodată obligațiunile fiind listate acestea se pot vinde și cumpăra în timpul programului de tranzacționare al bursei
2. Prin intermediul unui fond de obligațiuni acestea oferind avantajatul diversificării și lichidității deoarece investitorul își poate lichida investiția oricând fondul fiind obligat să răscumpere unitățile de fond. Fondurile de obligațiuni sunt administrate de manageri de fond cu multă experiență pe piață de capital așadar acest lucru oferă un grad de siguranță în plus dar investitorul trebuie să fie conștient că acestă siguranță are atașat și un cost, prin intermediul comisioanelor ce sunt percepute anual.
3. Direct prin intermediul oferte publice inițiale sau prin plasamente private. Acestă variantă este mai greu accesibilă micului investitor. În general plasamentele private sunt destinate investitorilor instituționali sau investitorilor cu disponibilități financiare mai ridicate.

În cazul în care doriți să cumpărați o obligațiunile de pe bursă veți constata că prețul acesteia va diferi față de valoarea nominală la care a fost emisă. Asta deoarece vânzătorul dorește să încaseze dobânda cumulată până la data vânzării. De asemenea la cumpărare va trebui să analizați randamentul obligațiunii pentru a analiza dacă investiția în acea obligațiune mai merită realizată la prețul la care este vândută. Pentru acest lucru este recomandat să calculați randamentul până la maturitate pornind de la prețul de cumpărare, rata cuponului, valoarea nominală și perioada până la scadență folosind calculatorul de randament.

Trei resurse utile pentru construirea unui portofoliu de investiții

1. Cum descoperi cele mai bune investiții?
2. Cum economisești pentru a investi?
3. Investiții în companii ce distribuie dividende