Realizarea unei bune documentări înainte de a investi în acțiunile unei companii sau până la urmă în orice instrument financiar este un pas important care, de cele mai multe ori, face diferența între investitorii care reușesc să obțină randamente pozitive an la rând și investitorii care obțin rezultate modeste sau încheie anul pe minus.

În realizarea unei analize sau a unei documentări înainte de a investi în acțiuni sau într-un ETF, mulți investitori se uită la graficul instrumentului financiar (acțiune sau ETF), caută care a fost maximul sau minimul cel mai recent și estimează pe baza acestor aspecte dacă prețul mai poate să scadă sau să crească.

Graficul unui instrument financiar arată evoluția din trecut a prețului. Faptul că prețul a atins un maxim nu înseamnă neapărat că nu poate să urce mai sus. La fel cum, dacă prețul a atins un minim al ultimilor 2 ani, nu înseamnă că nu poate să meargă mai jos.

De cele mai multe ori prețul din piață include deja multe dintre informațiile sau știrile din spațiul public și chiar estimări legate de acel instrument financiar. De altfel, una dintre regulile pe care se bazează analiza tehnică spune “Prețul include toate informațiile”.

Pentru a realiza investiții bine documentate este nevoie însă de mult mai mult, iar cele mai cunoscute abordări sunt analiza sus-jos (top – down) și jos-sus (bottom – up).

Abordarea Top – Down în investiții la bursă

Pornește de la imaginea globală a piețelor de capital, punctul din ciclul economic în care ne aflăm, după care analiza se refrânge la imaginea macro a diverselor țări, se trece la nivelul diverselor sectoare și industrii iar în final la nivelul companiilor care performează cel mai bine.
Acest tip de analiză are la bază ideea că dacă situația macro a unei țări este bună, sectorul din care face parte compania merge bine atunci sunt șanse bune ca și companiile din acel sector să înregistreze rezultate bune.

Abordarea Bottom – Up în investiții la bursă

Se bazează pe analiza individuală a unei companii din cadrul unui sector de activitate încercând să identifice acele companii care ies în evidență din acel sector prin prisma rezultatelor financiare, a multiplilor de evaluare sau a dividendelor oferite.

Abordarea, pune puțin accent sau chiar deloc pe indicatorii macroeconomici, sentimentul sau condițiile pieței per ansamblu sau pe performanța sectorului din care face parte compania.

Investitorii care folosesc abordarea bottom – up sunt de părere că o companie dintr-un anumit sector dacă are rezultatele financiare bune ar putea performa bine chiar dacă piața per ansamblu nu arată extraordinar de bine sau sectorul din care face parte prezintă semne de slăbiciune.

Totodată, dacă o companie dintr-un anumit sector are performanțe bune, nu înseamnă neapărat că toate celelalte companii din acel sector de activitate vor avea pe viitor performanțe la fel de bune. Acesta este și motivul pentru care investitorii care folosesc abordarea bottom-up înainte de a investi în acțiunile unei companii fac o serie de analize foarte amănunțite.

În concluzie abordarea top-down începe printr-o analiză a ciclului economic la nivel global, o analiză a indicatorilor macro a diverselor economii, a sectoarelor economice care ar putea surprinde plăcut în perioada următoare încercând să identifice în cadrul acelor sectoare companiile care ar putea raporta rezultatele financiare cele mai bune.

Abordarea top-down după părerea mea este perfectă pentru investitorii pe piețe internaționale prin intermediul unui broker ce oferă acces la o vastă varietate de instrumente pe diverse piețe internaționale, vezi oferta celor de XTB. Consider însă că abordarea este potrivită și investitorilor în ETF-uri aceștia putându-se opri cu analiza la nivel de sector sau industrie și achiziționând un ETF ce oferă expunere pe acel sector.

Prin intermediul abordării bottom-up se pot identifica acele companii care au potențial de a performa mai bine decât piața per ansamblu, companii ieftine, cu rezultate financiare acele “perle ascunse în nisip”.

Comments

comments